Descriere

Dragobetele nu s-a născut din flori cumpărate și nici din promisiuni spuse tare.
S-a născut din viață.

În sat, Dragobetele era ziua în care iubirea ieșea la lumină.
Fetele și băieții ieșeau afară, prin păduri și poieni, nu ca să se ascundă, ci ca să fie văzuți. Se alergau, se tachinau, se alegeau. Cine se săruta de Dragobete era considerat legat — nu prin jurământ, ci prin gest.

Nu era o sărbătoare a începutului perfect, ci a continuării.
Dragobetele spunea: dacă vrei să iubești, ieși în lume, asumă, rămâi.

Se credea că în această zi păsările își găsesc perechea.
De aici vine și ideea de hulubași — nu pentru că sunt drăgălași, ci pentru că se aleg și stau. Nu se caută la nesfârșit. Nu se schimbă ușor.

În gospodării nu se făcea mare lucru.Nu se spăla, nu se certa, nu se forța nimic.Dragostea nu suporta grabă.

Dragobetele nu promitea fericire. Promitea viață trăită împreună, cu tot ce vine cu ea: muncă, ierni, bucurii, tăceri.

De aceea Dragobetele nu e despre declarații publice. E despre acel moment simplu în care doi oameni știu, fără să spună:
suntem aici, unul lângă altul, și asta contează.

Asta e tradiția de Dragobete.